Un ”ahaha” mascat sub formă de ironie!

Ştim cu toţii în ce zile grele trăim, zic grele pentru că unii sunt supuşi unor încercări şi sunt condamnaţi să trăiască în sărăcie şi mizerie. Pe vremea tovarăşului Ceauşescu, toţi aveau un acoperiş deasupra capului, toţi erau de aceeaşi clasă socială(am rămas cu această concepţie în urma poveştilor bunicilor, eu trebuie să-i cred pe cuvânt pentru că sunt ”mică şi neştiutoare”), insă comunismul predomina. Cine să ne mai mulţumească?  Revenind la oile noastre, pe lângă faptul că o ducem greu din punct de vedere financiar şi nu numai, există oameni( dacă le pot spune aşa)  care sunt victimele urmărilor acestor probleme.

Datele problemei:

  • făptaşa/ul: un cetăţean de etnie romă
  • ”justiţia”: un agent care tocmai patrula zona
  • întâmplarea: în urma unei infracţiuni şi a percheziţiei, urmează interogatoriul
  • locaţia: parcarea largă a Kaufland-ului

În parcarea Kaufland-ului, printre coşuri pline cu de toate şi maşini parcate una lângă alta, îmi atrage atenţia un poliţist( chipeş de altfel) strigând din răsputeri după o/un  fată/băiat/femeie( scuzaţi-mi incertitudinea, în acea stare nu puteai şti care-i era capul, însă cu puţin noroc…) de etnie romă ce tocmai comisese o infracţiune. Fiinţa rău făcătoare, s-a speriat şi a luat-o la fugă. Poliţistul măreşte pasul, nu se  oboseşte prea mult pentru că ţinta lipsită de puteri şi asaltată de teamă, se opreşte brusc şi ingenunchează scoţând un sunet asurzitor  ”Ioooi, ioi!”.  Urmează un schimb de replici, din păcate nu am înţeles nici măcar esenţialul, pentru că doar poliţistul vorbea coerent. Urmează interogatoriul:

   Poliţistul:   – Am să te legitimez. 

    Făptaşul:  –  Aa,  mna  io nu şti ce.

      P : –  Numele .

      F: – Nat..hâc. Nata..Natalia.

     P: – Şi numele de familie ?

     F: – Apoooi.. l-am uitat.

      P : -Data naşterii.

      F: – 24 august

      P: – Aşa .. luna, ziua, anu.. hai, hai.

     F: – 24 august

Poliţistul îşi pierde rădarea, iar făptaşul încearcă să-i demonstreze trăgând de fermoarul bluzei. Oripilat de ce era să vadă, înghesuieşte mica  făptură,  urât mirositoare în maşină şi părăseşte locul întâmplării, lăsând în urmă  un praf gros asemănător celui din filmele cu texani.

M-a distrat grozav expresivitatea justiţiarului, un moment de amuzament pentru amatori, bănuiesc că agentul nu era la prima întâmplare de acest gen. Eram şi sunt împotriva discriminării, însă în acest caz sunt prima care arată cu degetul spre aceşti oameni ce trag în jos şi târăsc prin noroi reputaţia românilor ce muncesc din greu să ridice nivelul ţării.

Aşadar, nu închei..nu,nu înainte de a vă sugera să savuraţi biscuiţii cu gust delicios  Oreo, împreună cu laptele cald, m-aţi surprins în ora mesei, insă mi-a făcut plăcere să stau în poveşti.

Advertisements

3 thoughts on “Un ”ahaha” mascat sub formă de ironie!

  1. cosmin says:

    Sincer vreau sa zic ca si eu am acelas sentiment fata de acesti oameni carora li se spune tigani dar fiind minoritati ii numim romi iar ei se simt jicniti de fapltl ca ii numim romi si de faptul ca ii numim tigani,dar pe langa asta se mai adauga si faptul ca ei nu isi pot construii casa cu face orcare alt roman(romanul trudeste o viata pt ce are iar tiganul face o casa pe craica in 2 zile iar pt a se muta de acolo din cocioaba trebue sa le da cineva casa) ei vor sa le dea primaria cate o casa unde sa locuiasca si cu toate astea tot ei sunt cei discriminati …. eu zic doua lucruri romanii sunt discriminati si eu sunt un “rasist” impotriva “rasei romilor”

Comments are closed.