Poate..

În ziua ce vine, poate mă vei asculta …tu om grăbit, de probleme măcinat. Poate-mi vei vorbi, poate nu. Prea grăbit, prea ocupat, prea indiferent. Poate-ţi vei întoarce chipul pentru o clipă, să mă priveşti în ochi, să-mi citeşti în ochi nevoia, nevoia ….Mângâie-mi părul, să  simt căldura ta, şterge-mi lacrima ce-mi alunecă cu atât de multă uşurinţă pe obraz,  ia-mă-n braţe şi nu-mi da drumul.

Poate că-ntr-o zi îmi vei da ocazia să te iubesc, să-ţi iubesc ochii, să-ţi iubesc ochii şi buzele…Poate vei vrea să te ţin de mână, poate-mi vei spune adevărul. Pentru tot ce ai făcut, pentru tot ce vei face, pentru tot ce nu ai făcut…şi nu vei face, cer o rază de iubire.  Poate îmi vei mărturisi, poate-mi vei povesti.O parte din mine las în grija ta..

Nopţi pustiite, linişte…prea linişte. Am încetat de mult să mai gândesc departe..am încetat să-mi mai doresc să visez. Întrebări fără răspuns..de ce taci? Eşti un laş, fără putere…fără iubire.  Poate va veni ziua când mă vei căuta cu privirea, când vei vrea să-mi simţi căldura.Eu te las, te las în urmă şi plec. Mă îndepărtez şi las în urmă strada întinsă şi pustie. Te ocolesc, pe tine..tu om  străin ce mi-ai apărut în cale, în drumul meu de zi cu zi.

Advertisements

3 thoughts on “Poate..

Comments are closed.