Îngerul- part I

Un chip palid, plâns, priveşte nedumerit către turnul cu ceas. Un trup atletic, chip angelic, gesturi nepământene şi totuşi atât de familiar. Vremea capricioasă nu pare să-l incomodeze, privea neîncetat spre ceasornicul uriaş. Mă apropii şi întreb:The-Great-Gatsby-2013-Movie-Poster

– Ai pierdut ceva, prietene?

Mă priveşte pierdut şi îşi întoarce din nou privirea.

-Voi pământenii măsuraţi timpul cu maşinăria asta?

Această întrebare mă blocase, nu ştiam ce să răspund şi mă întreabă.

– Dacă da, atunci câte ceasuri au trecut de când Dumnezeu m-a uitat aici?

Se scotocea în continuu prin buzunare şi ţinea în mână un bilet. ” Aleea Zorilor,  nr. 14, ora 21:00. Te aştept cu nerăbdare. Semnat Mara, 21.05.1900.” Mai târziu aveam să înţeleg ce se îmtâmplă.

În anul 1900 cunoscuse o fată cu părul negru ca abanosul, tenul precum petala rozalie a trandafirilor, buzele de un roşu aprins şi ochi mai negri decât cărbunele. Îngerul lui pereche, precum o numea el, era promisă unui om înstărit, de aceea nu părăsea odaia aproape niciodată. Într-o zi s-a strecurat în grădină să admire trandafirii. Cânta şi dansa, ţipa de bucurie văzându-se liberă precum un fluture. Auzind un foşnit printre frunze, începe să ţipe şi să alerge spre casă. Se opreşte lânga uşă şi uitându-se în urmă zăreşte un tânăr ascuns în tufiş. Izbucneşte în râs..

– Tu nu vrei să-mi faci rău, nu-i aşa?

Tânărul o privea năucit de frumuseţea ei izbitoare şi nu îndrăznea să scoată niciun sunet.

– Vino prostovanule, eşti amuzant.

Din acea zi, tânărul o vizita mereu. Culegeau trandafiri, îi aranjau în coşuleţe şi-i dădeau mamei, râdeau şi fugeau prin grădină iar când se înnopta admirau stelele. Timpul zbura când erau împreună şi nunta fetei se apropia. Tatăl fetei se opunea tot mai des şi tot mai ferm vizitelor băiatului, însă văzând că  că fata îi scapă printre degete, o trimite la bunica ei.  Băiatul dădea mereu târcoale casei, până într-o zi când tatăl fetei şi-a ieşit din minţi şi a poruncit să fie închis.

To be continued..

Advertisements