Un punct de cotitură

O problemă gravă cu care se confruntă tinerii absolvenți și care continuă să persiste spre disperarea acestora este dificultatea de a găsi un loc de muncă. Programa invechită din facultăți nu pare să se schimbe prea curând, iar din partea angajatorilor nu se întrezărește vreo inițiativă spre a-i ajuta.

După terminarea facultăților, studenții nu sunt pregătiți pentru a intra în câmpul muncii, descoperă că mai tot ce au învățat și au aprofundat în școli e de domeniul trecutului. Companiile sunt în căutare de candidați tineri și pasionați de domeniul respectiv, dar cu o vastă experiență la locul de muncă. Această teorie depășește limitele logicii după umilele mele cunoștințe. Cu alte cuvinte se dorește o struțocămilă, o citez pe doamna profesoară de limba română, care făcea referire la fabulațiile pe lângă subiect din lucrările semestriale. Nu vorbesc doar din postura unei femei pentru că nu doar femeile se confruntă cu aceste nedreptăți, tinerii sunt tot mai confuzi în ceea ce privește cariera lor profesională. Scenariile fantastice ale descrierilor de job în care proaspeților absolvenți ai Universității Tehnice li se cere 4-5 ani experiență în domeniu, sunt demne de premiat. Ca un simplu student la Cluj, te gândești că ai vrea să câștigi și tu un bănuț să ieși și tu la o cârciumă pe vestita stradă Piezișa, dar când îți verifici newsletter-ul cu propuneri de locuri de muncă, pe măsură ce dai scroll down observi că toate job-urile sunt pentru București. După o serie de eșecuri și răspunsuri negative din partea intervievatorilor, începi să crezi că problema e la tine și tu ești cel care face ceva greșit, dar începi să citești din nou citatele motivaționale de pe Instagram, iar spre surprinderea ta îți dai seama că îți permiți o shaorma de la turcul de pe colț și încerci să îți îneci amarul cu fastfood pentru că alcoolul e prea scump. Ajungi să renunți la dream job-ul pentru care te-ai pregătit de-alungul facultății, sleit de puteri și te angajezi undeva pentru că mama zice că de luna viitoare nu te mai susține financiar.

Am crescut visând că trebuie să învățăm bine ca într-o zi să avem un loc de muncă, dacă nu ai un loc de muncă ești văzut ca mai puțin inteligent decât Geta care a decis să lucreze ca vânzătoare plângându-se că tot salariul se duce pe chirie. Trebuie să îți întemeiezi o familie, copiii să poarte numele bunicilor că așa e tradiția, nici animăluțele de companie nu trebuie să lipsească că altfel nu se poate numi gospodărie. Cine spune că eu trebuie să trăiesc precum Geta o face? Societatea. O concepție atât de înrădăcinată care te îmbătrânește sufletește încă de la 20 de ani. Poate pentru mine ordinea în care vreau să obțin lucrurile în viață este una total diferită.

Am descoperit zilele trecute un program care mi-a redat speranța că schimbarea există în noi toți, dar trebuie doar să o facem posibilă. Este vorba despre IAA Young Professionals Cluj, singura filială din afara Bucureștiului. Tinerii profesioniști și studenții din ani terminali pasionați de marketing și comunicare sunt invitați să facă parte din acest program care își dorește să formeze și să susțină o comunitate, benefică de ambele baricade. Ceea ce m-a impresionat e faptul că s-a găsit o modalitate de a ajuta tinerii care doresc să învețe mai multe despre aceste domenii și nu au un tutore. Tinerii trec printr-o perioadă definitorie în momentul absolvirii sau când doresc să afle cine sunt cu adevărat și ce îi definește. Mie mi-a luat mult timp să mă descopăr și să înțeleg ce mă caracterizează, ba mai mult; ce știu să fac. Acum că am descoperit asta, mi-e foarte greu să pun în aplicare.

Nu consider, sau nu concep că trebuie să fim cenzurați în vreun fel și aici mă refer la faptul că ar trebui să fim susținuți să facem ceea ce ne face fericiți. Sunt sigură că nu sunt singura înfuriată de situația din România, dar aleg să nu fiu acea persoană care se complace în situație. Nu mă consider un critic al societății și nici nu o să fiu unul, dar vorbesc din propria mea experiență și cred că e un factor foarte important care îi face pe români să părăsească țara. O țară cu potențial de care noi nu suntem conștienți, ori nu ne pasă, ne gândim doar la binele personal. Puteți să nu fiți de acord cu mine, chiar vă invit să discutăm despre acest subiect. Consider că primul pas în rezolvarea problemelor este conștientizarea acestora.

Advertisements