Frica de a fi respins

Îți amintești acel chip angelic și suflet pur cu care obișnuiai să împarți jucăriile la grădiniță? Era primul tău crush, dar atunci nu erai conștient de semnificația manifestărilor tale față de ea. Nu știai de ce îi furai jucăria, o trăgeai de păr și oriunde o zăreai în apropierea groapei de nisip o îmbrânceai? O plăceai de îți săreau capacele, trust me. În ziua în care te-ai hotărât să-i mărtuisești sentimentele ea și-a găsit un alt partener de joacă. Băiețelul avea bomboane și tu nu. Asta e viața, cum cânta Puya acum câțiva ani.

Eu nu am primit un astfel de tratament la grădiniță, dar clasa a 9-a mi-a demonstrat că se poate și atunci. Acest coleg, nou venit abia prin semestrul al doilea m-a atacat unde mă durea cel mai tare..îmi distrugea mâncarea înainte să apuc să iau o înghițitură din ea. Nu am înțeles nici în ziua de azi această cruzime. Mâncarea e cel mai sfânt lucru de pe pământ și tu comiți un astfel de păcat?! Nu știu dacă mă plăcea sau mă ura, nu mă pot decide luând în considerare circumstanțele. Într-o zi când am decis să fiu cu un pas înaintea lui, m-am hotărât să chiulesc de la ora de educație fizică, să rămân în clasă să mănânc. Eram atât de entuziasmată încât îmi tremurau picioarele de fericire, mă îndreptam spre pachețelul meu cu mâncare și odată ce eram doar eu și hobby-ul meu preferat (mâncatul), îi savuram prospețimea la un alt nivel spre deosebire de alte dăți. Dar, mi-a venit idea de a arunca ambalajul la gunoi înainte de a mânca. Pentru că ce să vezi? Nu puteam să mă desfășor în dezordine, iar în drumul meu spre coșul de gunoi care părea prea lung, dorind să grăbesc procesul m-am împiedicat și am pictat peretele clasei cu iaurt. Din păcate tot el câștigase, mă manipulase psihologic practic și nici eu nu-mi mai permiteam să mănânc.

De altfel unii dintre noi continuăm să ne manifestăm așa și la maturitate, pentru că nu știm să ne exprimăm sentimentele. Ceea ce e destul de grav după mine, poți pierde multe oportunități de a fi fericit și de a încerca ceva nou. Pierdem oameni și șanșe de a ne fructifica relațiile cu cei de care suntem îndrăgostiți sau chiar și acele relații strict profesionale care te pot ajuta să pui pe picioare afacerea la care visezi. E normal ca frica să apară în momentele cele mai inoportune și e tot la fel de normal să mai eșuăm din când în când. De curând am înțeles acest lucru, frumusețea constă în eșecurile și încercările tale de a încerca să-ți croiești drumul spre destinația fericirii tale. I know, I know, poate sună a clișeu dar, aceste situații ne definesc și ne formează de-a lungul anilor.

Explorând conținutul de pe TED Talks, am descoperit un video amuzant cu câteva sfaturi pentru a scăpa de acest sentiment care ne acaparează de ori de câte ori dorim să realizăm ceva important. Jia Jiang vorbește despre problemele cu care s-a confruntat atunci când dorea să-și înființeze propria companie. Frica de a fi respins îl ținea pe loc și datorită răspunsurilor negative din trecut îi era frică să mai încerce. A hotărât să demareze un proiect care a durat o sută de zile în care căuta să fie respins pentru a-și înfrânge teama. Născocea cele mai trăznite idei pentru a surprinde reacția celor din jur, iar după tot acest plan a descoperit că datorită fricii a pierdut  multe oportunități.

Tu ai avea curaj să te supui acestui test?

Urmărește clipul aici: https://www.ted.com/talks/jia_jiang_what_i_learned_from_100_days_of_rejection

Advertisements